Pentru Vlada

De data asta fără cuvinte.

ThE 1.

    Cînd umerii ei goi cu iz de catifea se prăbușise în patul rece, nu se putea simți decît o jucarie, asupra căreia va lucra iar cineva pînă se va înăbuși în adînci suflări. Buzele lui fierbinți parcă încercau să îi șoptească ceva la ureche, dar cu cît mai mult încerca să îți dea seama dacă a șoptit ceva, cu atît mai mult tăcerea o dogorea. Urme subțiri de salivă care aproape în dată se topeau formau o cărare ce unea bărbia ei cu cele mai neatinse părticele ale gîtului despuiat pe care unde și unde vietuia cîte o alunică abia vizibilă. Sînii mari și decenți se ridicau tot mai sus cu fiecare atingere, iar cămașa lui  care încă mai încerca să îi acopere umerii fetei se prăbușea ca trupul unui legioner după crîncene lupte. Bărbia lui netedă ca pielea unui prunc aluneca încet tot mai jos și mai jos în timp ce ea se prăbușea în adîncul cearșafului la fel ca tăcerea în noapte. Suflarea lui fierbinte ca de foc lăsa reci puncte de nedumerire pe sînii ei ce miroseau a ciocolată sau cafea. Un rece fior îi străpungea corpul mai adinc cu fiecare mișcare. Simțea o plăcere netrăită pînă atnunci pentru că fiecare atingere a altora care au mai fost îi provoca doar durere. Degetele netede ale lui acoperite de adînci cute se lăsau tot mai jos. Se temea de continuate dar nu avea nici o putere pentru al împiedica, sau poate nu dorea?
Pîntecele-i catifelat devenea mai fierbinte cu fiecare atingere a buzelor lui, iar chiloțeii cu înduioșătoare danteluță lunecau pe picioarele ei lungi îndemnați de degetele lui care abia abia îi atingeau pielea. Stai un pic! Nu crezi că ceea ce scriu aici nu e pentru vîrsta ta? Poate ar trebui să citesti altceva? Cum îți strălucește privirea... Bine bine, hai citește, dar de vede mama, precis te penește.
   Fine sărutări își începură drumul de unde îl încheiase alunecarea lenjeriei Ei, Ca în balada lui Manole. ,,Pîn la gleznișoare...'' Fiecare încheetură a corpului ei era acum amorțită de propria iluzi a cătușelor invizibile puse de propria ei imaginație. Cînd unghiile ascuțite i se înfipse în pletele lui Cu agonia unui strigît lăuntric, nu mai conta nimeni și nimic din jut. Toată îmaginația ei era dată dracului în adîncul unei groase pîcle de emoții. Devenea tot mai udă cu fiecare clipă din cauza limbilor de care nu se mai putea sătura sau poate a extazului propriului ei trup. Palma lui ca o piatră zăcea pe pîntecele ei care tremura cu fiecare mișcare a buzelor și limbii lui, Atunci nu se mai simțea un mic șoricel speriat ci un ditamai diavol, rămas fără puterile sale malefice dar cu  un foc nedescris în ea care îi făcea să tremure fiecare părticică a copului ei. Degetele picioarelor ojate într-un roșu aprins se ghemuia strîns în rădăcini cînd tăplile ca de copilă încercau tot mai tare să apese cearșaful în canapeaua monotonă. Suflări adînci. Șuvițe a pletelor ei pe buzele-i salivate. Și mii de săgeți care îi străpungeau corpul caracterizau acel Prim curcubeu a suferințelor Ei.

Introducere

          Zorii începeau tiptil tiptil să doboare amurgul dimineții. Raze de soare reci se strecurau printre crapaturile perdelei ca printre gratiile unei închisori un infractor. Geamurile încă aburite de suflările fierbinți a iubirii lor emanau o răceală de nedescris, O tăcere de cavou zgîrîia visele amîndurora. Bratul lui proptit sub pleoapele ei aurii amorțise, dar se temea să îl miște ca să nu o trezească, în timp ce ea lăcrima în șoaptă crezînd că el doarme. Somnul lor prefăcut îmbibat cu minciuna fericirii colorau camera într-un sumbru cavou bîntuit de iluzii. Ambii aveau atîtea de spus, atîtea de discutat, de întrebat, rezolvat, dar preferau ambii sa îți înnece gîndurile în tăcere. Îl iubea prea mult ca să îi provoace durere. O iubea prea mult ca să îi provoace durere. Cînd o crenguță a zgîrîiat geamult ambii au tresărit, și și-au dat seama ambii ca nici unul din ei nu dormea încă, deși trecuse ore...
     Ea se întoarse cu fața spre el, Ochii încă uzi îl privi, și obrajii fierbinți se lipiră de pieptul lui. Tăceau ambii. Tăcerea lor înțepa mii de sulițe în a lor suflet, Erau ambii tăcuți și pustii de agonia noții ce încă zvîcnea prin vene. Cearșaful încă umed împrăștia în văzduh un miros de iubire cu iz de dulce chin. Privirea ei, deși palidă, sclipea ca un diamant în lumina a mii de reflectoare.
  Fiecare se gîndea la el și la ceea ce ar fi putut fi. El se gîndea la propriul ego. Se simțea ca în totdeauna, iar Ea nu era altceva de cît o altă chiloțoasă care îi șifona cearșaful și saliva perna. Era al naibii obosit să adoarmă singur dar în același timp obosil de a adormi alaturi de trupuri epuizate și umede cu miros diferit de fiecare dată. Se gîndea cu greu la trecut, prezent și într-un oarecare mod la ce avea să fie mai departe. Și chiar daca perna se îmbibase deja cu mirosul atîtor Piți, se simțea încă mirosul Ei. Mirosul reginei care nu mai adormi alături de mult. Era cuprins de mii de gînduri care mai de care, și mai mereu găsea ce să îți șoptească în gînd, pentru ca și mintea sa să nu prea deslușească ce naivrea vrea să îți spună ei însăți.
  Ea avea ale sale gînduri, idei, emoții. Noaptea care a trecut a fost ceva deosebit și în același timp totul atît de simplu. Degetele tremurînde i se lunecau pe gîtul lui, iar un zîmbet opac abia se mai zărea be buzelei ei mușcate de propria văduveală pînă aproape la sănge. Seara nici nu mai știu cum începuese, îmaginația mea nu crează nici o imagine potrivită, dar era o seară ca toate celelate ale lui, Cînd  mereu alte și alte Piți îi pășeau pragul doar pentru o noapte. Și de aici cred că începe istorioara noastră intitulată de către o amică ca ,,Suferință în 50 de curcubee,,

.