ThE 1.

    Cînd umerii ei goi cu iz de catifea se prăbușise în patul rece, nu se putea simți decît o jucarie, asupra căreia va lucra iar cineva pînă se va înăbuși în adînci suflări. Buzele lui fierbinți parcă încercau să îi șoptească ceva la ureche, dar cu cît mai mult încerca să îți dea seama dacă a șoptit ceva, cu atît mai mult tăcerea o dogorea. Urme subțiri de salivă care aproape în dată se topeau formau o cărare ce unea bărbia ei cu cele mai neatinse părticele ale gîtului despuiat pe care unde și unde vietuia cîte o alunică abia vizibilă. Sînii mari și decenți se ridicau tot mai sus cu fiecare atingere, iar cămașa lui  care încă mai încerca să îi acopere umerii fetei se prăbușea ca trupul unui legioner după crîncene lupte. Bărbia lui netedă ca pielea unui prunc aluneca încet tot mai jos și mai jos în timp ce ea se prăbușea în adîncul cearșafului la fel ca tăcerea în noapte. Suflarea lui fierbinte ca de foc lăsa reci puncte de nedumerire pe sînii ei ce miroseau a ciocolată sau cafea. Un rece fior îi străpungea corpul mai adinc cu fiecare mișcare. Simțea o plăcere netrăită pînă atnunci pentru că fiecare atingere a altora care au mai fost îi provoca doar durere. Degetele netede ale lui acoperite de adînci cute se lăsau tot mai jos. Se temea de continuate dar nu avea nici o putere pentru al împiedica, sau poate nu dorea?
Pîntecele-i catifelat devenea mai fierbinte cu fiecare atingere a buzelor lui, iar chiloțeii cu înduioșătoare danteluță lunecau pe picioarele ei lungi îndemnați de degetele lui care abia abia îi atingeau pielea. Stai un pic! Nu crezi că ceea ce scriu aici nu e pentru vîrsta ta? Poate ar trebui să citesti altceva? Cum îți strălucește privirea... Bine bine, hai citește, dar de vede mama, precis te penește.
   Fine sărutări își începură drumul de unde îl încheiase alunecarea lenjeriei Ei, Ca în balada lui Manole. ,,Pîn la gleznișoare...'' Fiecare încheetură a corpului ei era acum amorțită de propria iluzi a cătușelor invizibile puse de propria ei imaginație. Cînd unghiile ascuțite i se înfipse în pletele lui Cu agonia unui strigît lăuntric, nu mai conta nimeni și nimic din jut. Toată îmaginația ei era dată dracului în adîncul unei groase pîcle de emoții. Devenea tot mai udă cu fiecare clipă din cauza limbilor de care nu se mai putea sătura sau poate a extazului propriului ei trup. Palma lui ca o piatră zăcea pe pîntecele ei care tremura cu fiecare mișcare a buzelor și limbii lui, Atunci nu se mai simțea un mic șoricel speriat ci un ditamai diavol, rămas fără puterile sale malefice dar cu  un foc nedescris în ea care îi făcea să tremure fiecare părticică a copului ei. Degetele picioarelor ojate într-un roșu aprins se ghemuia strîns în rădăcini cînd tăplile ca de copilă încercau tot mai tare să apese cearșaful în canapeaua monotonă. Suflări adînci. Șuvițe a pletelor ei pe buzele-i salivate. Și mii de săgeți care îi străpungeau corpul caracterizau acel Prim curcubeu a suferințelor Ei.