Zorii începeau tiptil tiptil să doboare amurgul dimineții. Raze de soare reci se strecurau printre crapaturile perdelei ca printre gratiile unei închisori un infractor. Geamurile încă aburite de suflările fierbinți a iubirii lor emanau o răceală de nedescris, O tăcere de cavou zgîrîia visele amîndurora. Bratul lui proptit sub pleoapele ei aurii amorțise, dar se temea să îl miște ca să nu o trezească, în timp ce ea lăcrima în șoaptă crezînd că el doarme. Somnul lor prefăcut îmbibat cu minciuna fericirii colorau camera într-un sumbru cavou bîntuit de iluzii. Ambii aveau atîtea de spus, atîtea de discutat, de întrebat, rezolvat, dar preferau ambii sa îți înnece gîndurile în tăcere. Îl iubea prea mult ca să îi provoace durere. O iubea prea mult ca să îi provoace durere. Cînd o crenguță a zgîrîiat geamult ambii au tresărit, și și-au dat seama ambii ca nici unul din ei nu dormea încă, deși trecuse ore...
Ea se întoarse cu fața spre el, Ochii încă uzi îl privi, și obrajii fierbinți se lipiră de pieptul lui. Tăceau ambii. Tăcerea lor înțepa mii de sulițe în a lor suflet, Erau ambii tăcuți și pustii de agonia noții ce încă zvîcnea prin vene. Cearșaful încă umed împrăștia în văzduh un miros de iubire cu iz de dulce chin. Privirea ei, deși palidă, sclipea ca un diamant în lumina a mii de reflectoare.
Fiecare se gîndea la el și la ceea ce ar fi putut fi. El se gîndea la propriul ego. Se simțea ca în totdeauna, iar Ea nu era altceva de cît o altă chiloțoasă care îi șifona cearșaful și saliva perna. Era al naibii obosit să adoarmă singur dar în același timp obosil de a adormi alaturi de trupuri epuizate și umede cu miros diferit de fiecare dată. Se gîndea cu greu la trecut, prezent și într-un oarecare mod la ce avea să fie mai departe. Și chiar daca perna se îmbibase deja cu mirosul atîtor Piți, se simțea încă mirosul Ei. Mirosul reginei care nu mai adormi alături de mult. Era cuprins de mii de gînduri care mai de care, și mai mereu găsea ce să îți șoptească în gînd, pentru ca și mintea sa să nu prea deslușească ce naivrea vrea să îți spună ei însăți.
Ea avea ale sale gînduri, idei, emoții. Noaptea care a trecut a fost ceva deosebit și în același timp totul atît de simplu. Degetele tremurînde i se lunecau pe gîtul lui, iar un zîmbet opac abia se mai zărea be buzelei ei mușcate de propria văduveală pînă aproape la sănge. Seara nici nu mai știu cum începuese, îmaginația mea nu crează nici o imagine potrivită, dar era o seară ca toate celelate ale lui, Cînd mereu alte și alte Piți îi pășeau pragul doar pentru o noapte. Și de aici cred că începe istorioara noastră intitulată de către o amică ca ,,Suferință în 50 de curcubee,,
.
Ea se întoarse cu fața spre el, Ochii încă uzi îl privi, și obrajii fierbinți se lipiră de pieptul lui. Tăceau ambii. Tăcerea lor înțepa mii de sulițe în a lor suflet, Erau ambii tăcuți și pustii de agonia noții ce încă zvîcnea prin vene. Cearșaful încă umed împrăștia în văzduh un miros de iubire cu iz de dulce chin. Privirea ei, deși palidă, sclipea ca un diamant în lumina a mii de reflectoare.
Fiecare se gîndea la el și la ceea ce ar fi putut fi. El se gîndea la propriul ego. Se simțea ca în totdeauna, iar Ea nu era altceva de cît o altă chiloțoasă care îi șifona cearșaful și saliva perna. Era al naibii obosit să adoarmă singur dar în același timp obosil de a adormi alaturi de trupuri epuizate și umede cu miros diferit de fiecare dată. Se gîndea cu greu la trecut, prezent și într-un oarecare mod la ce avea să fie mai departe. Și chiar daca perna se îmbibase deja cu mirosul atîtor Piți, se simțea încă mirosul Ei. Mirosul reginei care nu mai adormi alături de mult. Era cuprins de mii de gînduri care mai de care, și mai mereu găsea ce să îți șoptească în gînd, pentru ca și mintea sa să nu prea deslușească ce naivrea vrea să îți spună ei însăți.
Ea avea ale sale gînduri, idei, emoții. Noaptea care a trecut a fost ceva deosebit și în același timp totul atît de simplu. Degetele tremurînde i se lunecau pe gîtul lui, iar un zîmbet opac abia se mai zărea be buzelei ei mușcate de propria văduveală pînă aproape la sănge. Seara nici nu mai știu cum începuese, îmaginația mea nu crează nici o imagine potrivită, dar era o seară ca toate celelate ale lui, Cînd mereu alte și alte Piți îi pășeau pragul doar pentru o noapte. Și de aici cred că începe istorioara noastră intitulată de către o amică ca ,,Suferință în 50 de curcubee,,
Комментариев нет:
Отправить комментарий